valuare patrimoniului in contabilitate

Evaluarea elementelor supuse inventarierii consta in exprimarea lor valorica cu ajutorul etalonului banesc, avandu-se in vedere forma sub care se afla sau stadiul in care se gasesc in momentul inventarierii.Evaluarea reprezinta un procedeu al metodei contabile care consta in cuantificarea si exprimarea valorica in etalon banesc a existentei miscarii si transformarii patrimoniului economic pentru a-l reflecta in contabilitate. Sunt evaluate astfel: bunurile materiale, creantele, obligatiile, cheltuielile si veniturile, rezultatele financiare, folosindu-se in acest scop preturile si tarifele. Fara eveluare nu se poate realiza contabilitatea unitatilor patrimoniale.
Continutul evaluarii consta in inmultirea elementelor patrimoniale supuse evaluarii exprimate cantitativ cu elementele banesti concretizate in preturi, tarife pentru costuri.

Principiile evaluarii:

a) Principiul stabilirii obiectului evaluarii
b) Principiul valorii reale conform caruia elementele patrimoniale se evalueaza la valoarea reala in vederea asigurarii unui bilant real. Valoarea reala este valoarea de utilitate a bunului in momentul respectiv care se stabileste prin luarea in considerare a starii fizice, pretului de piata al bunurilor asemanatoare, amplasarea si utilitatea lor.
In cazul creantelor si datoriilor valoarea de utilitate se determina tinandu-se seama de valoarea probabila care se va incasa, respectiv care trebuie platita
c) Principiul alegerii formei de evaluare conform caruia evaluarea operatiunilor din categoria curenta se face la costuri de productie efective.
d) Principiul prudentei conform caruia la evaluarea elementelor patrimoniale se tine seama de deprecieri, riscuri si pierderi posibile de inregistrare
e) Principiul permanentei metodelor care presupune continuitatea in aplicarea normelor si regulilor utilizate in tot cursul exercitiului financiar si de la un exercitiu la altul pentru asigurarea comparabilitatii informatiilor.

Evaluarea mijloacelor fixe:

Bunurile de natura imobilizarilor se evalueaza la valoarea lor ramasa neamortizata, cu exceptia celor constatate ca fiind depreciate, pentru care se utilizeaza valoarea actuala.
In cazul mijloacelor fixe se corecteaza valoarea contabila (mai mica) prin inregistrarea unei amortizari exceptionale sau prin constituirea unui provizion pentru depreciere, dupa cum aceasta este ireversibila (definitiva, cum este cazul mijloacelor fixe inutilizabile propuse pentru casare) si respectiv relativa, produsa de cauze cum sunt : aparitia unei uzuri morale de care nu s-a tinut seama cu ocazia amorizarii, supraevaluarea mijloacelor fixe cu ocazia reevaluarii, lipsa de utilitate pentru unitate in momentul inventarierii etc.

Evaluarea stocurilor:

Stocurile se evalueaza cu respectarea principiilor permanentei metodelor si prudentei, utilizandu-se valoarea actuala, denumita si valoare de inventar.
In cazul in care valorile de inventar sunt superioare celor existente in contabilitate, in listele de inventariere se inscriu acestea din urma.
In situatia valorilor de inventar inferioare celor contabile, in listele de inventariere se inscriu, de asemenea, cele din urma, cu mentiunea ca pentru diferenta in cauza trebuie constituit un provizion pentru deprecieri si aceasta chiar daca nu se admite deducerea cheltuielilor respective.
Diferentele intre soldurile scriptice corespunzatoare bunurilor respective si stocurile constatate cu prilejul inventarierii se inregistreaza in contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar, dupa efectuarea, in prealabil, a compensarilor admise, atunci cand exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi bun material si numai pentru aceeasi perioada de gestiune si aceeasi gestiune.