Preţuri de transfer

Fuziuni si achizitii.Preturi de transfer

Fuziunile, achizitiile si restructurarile implica de obicei aspecte economice si fiscale complexe. Prin urmare, pentru a simplifica procesul si pentru a planifica cu acuratete, atat pe termen scurt cat si pe terment lung, este esential ca procesul sa fie implementat in cel mai profesional mod cu putinta.

Latura fiscala este unul dintre factorii cei mai importanti de luat in considerare atunci cand se realizeaza un proces de fuziune sau achizitie, poate chiar cel mai important aspect al acestui proces. De aceea, am format o echipa specializata cu o abordare multidisciplinara a planificarii, evaluarii si structurarii fuziunilor, achizitiilor, reorganizarilor, vanzarii si refinantarii tranzactiilor. Profesionistii nostri cunosc foarte bine aspectele fiscale asociate restructurarii unei companii, precum si punctele critice si obiectivele unei fuziuni.

Le oferim clientilor nostri o vasta gama de servicii, de la asistenta pentru anumite operatiuni pana la pregatirea, administrarea si coordonarea unor procese complexe de restructurare, dupa cum urmeaza:

  • Analiza detaliata a unor tranzactii specifice cu prezentarea consecintelor acestora, precum si a costurilor;
  • Analiza riscului fiscal al unei anumite tranzactii sau al unei structuri organizatorice, precum si furnizarea unor sugestii pentru diminuarea acestui risc;
  • Planificarea structurarii nationale si internationale a tranzactiilor si compararea eficientei lor fiscale;
  • Structurarea corecta a tranzactiilor cu scopul de a mari eficienta fiscala;
  • Realizarea unui raport de revizie fiscala inaintea demararii tranzactiei pentru a determina si cuantifica riscul fiscal al entitatii achizitionate;
  • Monitorizarea fiscala a entitatii achizitionate in timpul derularii tranzactiei, cu scopul reducerii riscurilor fiscale care ii pot diminua valoarea precum si pentru optimizarea structurii fiscale a respective entitati;
  • Pregatirea si realizarea de cursuri de specialitate si prezentari cu privire la restructurarea planificata.

Prețul de transfer este preţul la care o persoană (fizică sau juridică) transferă bunuri – corporale şi necorporale (de exemplu, know-how, mărci comerciale) – şi servicii către o persoană afiliată.  Tranzacţiile între persoane afiliate trebuie să fie realizate pe baza principiului valorii de piaţă – „the arm’s length principle”, aşa cum este întâlnit în literatura de specialitate – fără a fi influenţate de relaţia de „înrudire” dintre ele si  se refera la valorile platite de o firma pentru un bun, serviciu sau imprumut achizitionat de la o alta firma din acelasi grup. Una dintre conditii este ca preturile de transfer sa fie stabilite la valoarea de piata a produsului, respectiv la pretul care ar fi fost achitat daca acesta ar fi fost cumparat de la o companie neafiliata grupului.

Autorităţile fiscale din întreaga lume ataca tot mai frecvent metodologiile de stabilire a preţurilor de transfer şi impun sancţiuni tot mai stricte pentru cazurile de nerespectare intalnite. Datorita faptului ca tot mai multe companii isi extind activitatea la nivel global, precum si datorita caracterului complex al normele fiscale internaţionale, societatile comerciale s-ar putea confrunta cu o “povara” a preţurilor de transfer.

Problema preţurilor de transfer (i.e., preţurile practicate în cazul tranzacţiilor cu părţi afiliate) a fost lasata în umbră pentru o perioadă lungă de timp atât de către autorităţile fiscale din Romania cat şi de catre companiile multinaţionale care operează în România. Cu toate acestea, odata cu consolidarea legislaţiei fiscale în domeniu (în februarie 2008 a fost adoptat Ordinul nr.222 cu privire la continutul dosarului preţurilor de transfer) s-a acordat o atentie sporita problemei preţurilor de transfer, mijloacelor de justificare a acestor preturi si impactului acestora asupra impozitului pe profit. Incepand cu cea de-a doua jumătate a anului 2008, companiile multinationale au inceput sa se confrunte cu un val de audituri fiscale efectuate de către nou infiintatul department al Agenţiei Naţionala de Administrare Fiscala,” Departament privind preţurilor de transfer” ce are ca scop analizarea dosarelor preţurilor de transfer.

Aceste controale sunt destinate atât constatarii existenţei fizice a dosarului, cat şi masura in care acest dosar respecta principiul valorii de piata. Imposibilitatea de a prezenta argumente concrete in vederea sustinerii preturilor practicate intra-grup poate atrage ajustari semnificative asupra profitului companiei, si implicit, ajustări aduse impozitului pe profit (precum si amenzi şi penalităţi de întârziere de plată). Lipsa unui astfel de dosar ori prezentarea unui dosar incomplet se pedepseşte cu amendă.

O trasatura definitorie a specialistilor nostri in domeniul preturilor de transfer poate fi considerata intrepatrunderea cunostintelor economice cu cele de natura fiscala . Aceasta ne permite sa navigam prin cele mai complexe şi dificile problematici legate de preţurile de transfer. Echipele noastre de specialisti detin contacte in cadrul autoritatilor locale, competenţe lingvistice, precum şi experienţa de specialitate. Funcţionand fără probleme, echipele noastre specializate oferă o gama completa de servicii privind preţurile de transfer:

  • planificarea preţurilor de transfer;
  • analiză funcţională şi economică ;
  • punerea în aplicare a strategiilor de stabilire a preţurilor de transfer;
  • asistenta in cazul controlului fiscal;
  • acorduri de pret in avans;
  • documentaţia preţurilor de transfer.

Scopul nostru este de a alinia solutiile preţurilor de transfer cu obiectivele globale de afaceri ale companiei dumneavoastra. Dorim sa construim încrederea în strategiile si metodologiile privind preţurile de transfer. Intelegand cum functioneaza afacerea dumneavoastra, putem organiza o structura cat mai adecvata si astfel putem identifica o serie de comparabile cat mai exacte prin care sa demonstram principiul valorii de piata.

Preturile de transfer pot influenta profitabilitatea firmei afiliate, fluxul de numerar al acesteia, indicatorii de performanta ai companiei respective, precum si deciziile de investitii ale grupului sau modelul de afaceri.

Tranzactiile pe care firmele le fac la preturi sub costul de productie sau de achizitie sunt investigate des de catre autoritatile fiscale.Cand investigheaza aceste tranzactii, autoritatile fiscale verifica in primul rand daca sunt indeplinite conditiile de deductibilitate.

Cum se desfasoara procesul
Pentru a determina valoarea de piata a unui bun sau serviciu, se elaboreaza o analiza comparativa care identifica valori ale pretului sau profitul in tranzactiile comparabile, efectuate de firme din grup cu firme neafiliate sau numai intre firme independente de grup, precum si intre companii comparabile, independente de grup.

Preturile de transfer ar trebui stabilite anterior derularii tranzactiei. Daca autoritatile constata nereguli, preturile sunt revizuite, recalculate si fundamentarea politicilor preturilor de transfer la nivel de grup se face anterior tranzactiilor.

Ce metode se folosesc
Preturile de transfer se stabilesc prin metode traditionale (compararea preturilor, metoda cost – plus sau cea a pretului de revanzare) si cele tranzactionale (impartirea profiturilor si marja neta).

Cand se stabileste metoda aleasa, sunt luate in calcul gradul de comparabilitate dintre tranzactia analizata si tranzactiile firmelor independente, precum si gradul de acuratele al informatiilor despre alte tranzactii.

Pe baza analizei functionale se stabileste metodologia de determinare si de prezentare a informatiilor despre o companie, punand accent pe functii, riscuri si active, astfel incat sa se identifice modul in care acestea sunt impartite intre firmele implicate in tranzactie.

Conform prevederilor din Codul Fiscal, metoda compararii preturilor este considerata a fi cea mai indicata pentru stabilirea preturilor de transfer.

Probleme legate de preturile de transfer

In aceste conditii, firmele sunt nevoite sa se documenteze si sa sustina in fata autoritatilor fiscale preturile de transfer practicate in cadrul tranzactiilor intra-grup in periodele anterioare. Situatia se refera cel mai mult la tranzactiile care au avut ca rezultat obtinerea unor profituri semnificative. In plus, aceste companii vor fi nevoite sa-si ajusteze preturile de transfer si politicile legate de acestea pentru perioada urmatoare.

S-a ajuns la aceasta situatie pentru ca, pe de o parte, valoarea taxelor si impozitelor incasate s-a redus ca urmare a faptului ca, la randul lor, companiilor li s-a redus cifra de afaceri din ultimul trimiestru al anului trecut si au fost disponibilizate mai multe persoane decat inainte. Pe de alta parte, autoritatile sunt interesate sa atraga mai multi bani, pentru a implementa si finanta diverse proiecte.

Alte probleme sunt legate de proceduri. De exemplu, daca nu se depune dosarul preturilor de transfer in timp, firma este sanctionata cu amenda intre 12.000 de lei si 14.000 de lei. Prezentarea incompleta a dosarului preturilor de transfer dupa doua solicitari consecutive face ca autoritatile fiscale sa estimeze preturile de transfer.

Dupa intrarea in vigoare a Ordinului nr. 222/2008 privind continutul dosarului preturilor de transfer, numarul inspectiilor fiscale in domeniul preturilor de transfer a crescut, iar solicitarea dosarului preturilor de transfer de catre organele fiscale competente a devenit o practica comuna. Prevederile privind obligaţia contribuabililor de a determina preţurile de transfer pe baza metodelor prezentate există încă din 1999, însă trimiterea la aplicarea prevederilor Liniilor Directoare privind preţurile de transfer emise de OCDE la alegerea metodei de determinare a preţurilor de transfer a fost introdusă în 2003, odată cu apariţia Codului fiscal.  În ceea ce priveste cerinţa privind pregătirea dosarului preţurilor de transfer, aceasta există din 2006, odată cu publicarea O.G. nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de Procedură Fiscală. Totuşi,prevederile privind conţinutul specific al dosarului preţurilor de transfer au apărut abia în februarie 2008, prin publicarea Ordinul nr. 222/2008 al Preşedintelui ANAF.

De asemenea, daca in urma ajustarilor facute de autoritatile fiscale rezulta un profit suplimentar, acest profit va fi impozitat pe langa 16% cu 0,1%/zi. Sumele impozitate suplimentar sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

Aceste ajustari ale profiturilor din tranzactiile intre parti afiliate pot fi efectuate de autoritati in termenul de prescriptie, respectiv in maxim cinci ani. In plus, exista riscul dublei impuneri, daca autoritatile fiscale din statul de rezidenta al celeilalte parti la tranzactie nu efectueaza o ajustare in oglinda a sumelor contestate.

Probleme apar si in cazul importurilor de bunuri, cand autoritatile vamale aplica alta metoda de decat cea utilizata de firma, ceea ce poate creste valoarea in vama pentru bunurile respective, fata de pretul de transfer stabilit initial. In acest caz, importatorul va plati taxe vamale aditionale, dobanzi si penalitati.

Pentru a efectua comparaţia, contribuabilii vor trebui să estimeze dacă există diferenţe semnificative faţă de tranzacţiile sau persoanele comparabile şi, în cazul în care acestea există, să ajusteze în consecinţă preţurile de transfer pe baza unei  analize funcţionale.Realizarea analizei funcţionale are ca scop identificarea şi compararea activităţilor şi responsabilităţilor asumate sau care ar putea fi asumate de către entităţile independente şi de către entităţile afiliate. În vederea realizării analizei funcţionale, un element important îl reprezintă structura şi organizarea grupului. De asemenea, analiza funcţională va fi realizată prin referire la următoarele apecte:

● importanţa economică a funcţiilor îndeplinite de fiecare persoană afiliată în tranzacţiile respective;

● împărţirea riscurilor şi a responsabilităţilor între persoanele afi-liate implicate în tranzacţie, întrucât un risc mărit asumat va trebui remunerat ca atare;

● volumul, tipul şi natura activelor angajate sau care vor fi angajate de entităţile afiliate implicate în tranzacţie, cum ar fi echipamentele, folosirea de active fixe necorporale s.a.Deşi Codul fiscal şi Normele metodologice de aplicare lasă la latitudinea contribuabilului aplicarea celei mai apropiate dintre metodele prezentate în casetă, Ordinul nr. 222/2008 al Preşedintelui ANAF, privind conţinutul dosarului preţurilor de transfer, precizează că aplicarea oricăror altor metode decât cele tradiţionale, precum şi aplicarea oricărei metode decât cea a comparării preţurilor va trebui să fie justificată de către contribuabil.

Metode de determinare a preţurilor de transferUrmătoarele metode sunt recunoscute de Liniile Directoare privind preţurile de transfer emise de OCDE:

■ Metoda comparării preţurilor;

■ Metoda cost-plus;

■ Metoda preţului de revânzare;

■ Metoda împărţirii profiturilor;

■ Metoda marjei nete.

Riscurile la care contribuabilii români se supun în cazul în care nu respectă prevederile privind preţurile de transfercuprind atât plata unor datorii suplimentare cu impozitul pe profit şi a penalităţilor de întarziere aferente, cât şi plata unei amenzi ce variază între 12.000 lei şi 14.000 să justifice aplicarea principiului preţului de piaţă la stabilirea preţurilor tranzacţiilor efectuate cu persoane juridice nerezidente. Acordul de preţ în avans“Acordul de preţ în avans este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalităţilor în care urmează să fie determinate, peparcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal.”Acordurile de preţ în avans pot fi unilaterale – caz în care este emis de autorităţile fiscale dintr-un singur stat, bilaterale sau multilaterale– în cazul în care acordul este emis în comun de două, respectiv mai multe autorităţi fiscale din jurisdicţii fiscale diferite.

Avantajul obţinerii unui acord de preţ în avans este acela că el este opozabil şi obligatoriu faţă de autorităţile fiscale atât timp cât termenii şi condiţiile acordului respectiv sunt respectate de către contribuabil.  Acordul de preţ în avans poate fi emis pe o perioadă de până la 5 ani sau chiar pe perioade mai lungi în cazul în care tranzaţiile sunt desfaşurate în baza unor contracte pe termen lung. Contribuabilii pot cere modificarea acordului, în sensul prelungirii valabilităţii acestuia, extinderii sau revizuirii.  Obţinerea unui acord de preţ în avans are menirea de a preîntâmpina eventualele ajustări ale autorităţilor fiscale prin obţinerea acordului autorităţii fiscale competente că metoda de determinare a preţului tranzacţiei/tranzacţiilor pe care contribuabilul urmează să o/le desfăşoare cu persoane afiliate este la nivelul preţului de piaţă.  Procedura privind emiterea unui acord de preţ în avans a fost aprobată prin HG 529/2007.  Din punct de vedere procedural, pentru obţinerea unui acord de preţ în avans contribuabilii vor trebui să depună o cerere în acest sens înso-ţită de documentaţia aferentă tranzacţiei/tranzacţiilor pentru care se solicită emiterea acordului.  Documentaţia pe care contribuabilul care aplică pentru emiterea unui acord de preţ în avans trebuie să conţină o serie de informaţii, aşa cum sunt prevăzute în Procedura aprobată prin H.G. nr. 529/2007, inclusiv informaţii privind politica preţurilor de transfer din cadrul grupului din care contribuabilul face parte, descrierea funcţiilor şi riscurilor asumate, analiza comparativă, descrierea metodologiei de preţuri de transfer propuse. Emiterea unui acord de preţ în avans este condiţionată şi de plata unei taxe reprezentând echivalentul în lei a 20.000 Euro pentru mari contribuabili, precum şi pentru celălalte categorii de contribuabili în cazul în care valoarea consolidată a tranzacţiilor pentru care se solicită emiterea acordului depăşeşte echivalentul a 4 milioane Euro, respectiv a unei taxe reprezentând echivalentul în leia 10.000 Euro de către ceilalţi contribuabili. Modificarea acordului de preţ în avans la cererea contribuabilului este, de asemenea, condiţionată de plata unui tarif reprezentând echivalentul în lei a 15.000 Euro în cazul marilor contribuabili şi a celorlalţi contribuabili dacă valoarea consolidată a tranzacţiilor subiect al acordului depăşeşte suma de 4 milioane Euro, respectiv a unei taxe reprezentând echivalentul în lei a 6.000 euro în cazul celorlaţi contribuabili. Contribuabilul titular al unui acord de preţ în avans are obligaţia depunerii, în termenul de depunere a situaţiilor financiare anuale, la autoritatea fiscală care a emis acordul, a unui raport anual privind modul de realizare a termenilor şi condiţiilor acordului. Nerespectarea acestei obligaţii duce la anularea acordului de preţ în avans obţinut. Dosarul preţurilor             de transferReglementările legale privind conţinutul specific al dosarului privind preţurile de transfer ce trebuie întocmit de către contribuabili, aşa cum este prevăzut de Codul de Procedură Fiscală, sunt reprezentate de Ordinul nr. 222/2008 al Preşedintelui ANAF şi publicat în M.Of. nr. 129/19 februarie 2008. Merită menţionat faptul că cerinţele legislaţiei interne privind conţinutul dosarului preţurilor de transfer sunt conforme cu prevederile Codului de conduită privind documentaţia preţurilor de transfer pentru întreprinderile asociate din Uniunea Europeana (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C176/1 din 28 iulie 2006), care şi completează prevederile Ordinului nr. 222/2008.  De asemenea, Ordinul nr. 222/2008 se completează şi cu Liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organiza-ţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Contribuabilii care au obţinut un acord de preţ în avans emis de autorităţile fiscale competente din România nu mai au obligaţia pregătirii dosarului preţurilor de transfer    Dosarul preţurilor de transfer trebuie întocmit de către contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu societăţi afiliate şi prezentat organelor fiscale la solicitarea acestora, care va fi formulată în scris pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale generale sau Termenul pentru prezentarea dosarului preţurilor de transfer către organul fiscal competent se stabileş-te de către acesta şi nu poate depăşi 3 luni calendaristice.  Contribuabilul poate cere o singură dată extinderea termenului de depunere a dosarului, cu o perioadă care nu poate depă-şi termenul stabilit iniţial de către organul fiscal.  Organul fiscal poate decide suspendarea inspecţiei fiscale până la prezentarea dosarului preţurilor de transfer. Refuzul contribuabilului de a prezenta dosarul preţurilor de transfer, precum şi prezentarea de informaţii incomplete atrage estimarea de către organele fiscale competente a nivelului preţurilor de transfer şi, în consecinţă, suportarea de că-tre contribuabil a amenzii aplicabile pentru neprezentarea dosarului

– doar în cazul în care contribuabilul refuză prezentarea dosarului, precum şi a unor datorii cu impozitul pe profit mai mari împreună cu penalităţi de întârziere – în cazul în care în urma estimării realizate de către organul fiscalrezultă o datorie cu impozitul pe profit suplimentară faţă de cea declarată şi plătită de către contribuabil. Estimarea preţurilor de transfer de către organele fiscale va fi făcută prin identificarea a trei tranzacţii comparabile şi estimarea preţurilor de transfer ca valoarea medie aritmetică a preţurilor similare identificate de către organele fiscale. În ceea ce priveşte analiza comparativă în alegerea tranzacţiilor comparabile, contribuabilii vor trebui să ţină cont de criteriile teritoriale în ordinea în care acestea sunt prevăzute de reglementări, respectiv: naţional, Uniunea Europeană, internaţional. Toate informaţiile prezentate în dosarul preţurilor de transfer trebuie să fie disponibile în limba română.  În cazul în care există documente disponibile într-o altă limbă, acestea vor fi însoţite de traducerea autorizată în limba română. Informaţiile disponibile în format electronic vor trebui prezentate într-un format accesibil stabilit de comun acord cu organul fiscal competent. De ce este indicată colaborarea cu o firmă  de consultanţă?După cum se poate observa, stabilirea preţurilor de transfer este un proces laborios care nu necesită în mod exclusiv cunoştinţe de fiscalitate, fiind necesare şi cunoştinţe din varii domenii economice care pot influenţa nivelul la care preţurile de transfer ar trebui stabilite, precum şi importante resurse materiale. Ne referim aici la o foarte temeinică cunoaştere a bunurilor/serviciilor tranzacţionate, a procesului de producţie a acestor bunuri/servicii, precum şi a pieţei acestor bunuri/servicii, a felului în care aceste pieţe funcţionează, a tendinţelor la nivel european/internaţional pe aceste pieţe, a măsurii în care aceste tendinţe ar putea influenţa preţurile tranzacţiilor.Informaţiile rezultate din aplicarea acestor cunoştinţe trebuie coroborate, iar rezultatul acestui proces Conţinutul dosarului preţurilor de transfer

1. Informaţii despre grup

■ Structura organizatorică a grupului, legală şi operaţională

■ Descrierea generală a activităţii grupului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din strategia de afaceri faţă de anul fiscal precedent

■ Descrierea şi implementarea aplicării metodologiei privind preţurile de transfer în cadrul grupului, dacă este cazul

■ Prezentarea generală a tranzacţiilor între persoane afiliate rezidente în U. E.: modul de tranzacţionare; modul de facturare; contravaloarea tranzacţiilor.

■ Descrierea generală a funcţiilor şi riscurilor asumate de persoanele afiliate, inclusiv schimbările intervenite în acest sens faţă de anul precedent;

■ Prezentarea deţinătorilor de active necorporale din cadrul grupului (brevete, mărci de fabrică, knowhow etc.) şi redevenţele plătite sau primite

■ Prezentarea acordurilor de preţ în avans încheiate de către contribuabil sau de către alte societăţi din cadrul grupului, în legătură cu acesta, cu excepţia celor emise de ANAF.

2. Informaţii despre contribuabil

■ Prezentarea detaliată a tranzacţiilor cu persoanele afiliate:

– modul de tranzacţionare;

– modul de facturare;

– contravaloarea tranzacţiilor.

■ Prezentarea analizei comparative;

– caracteristicile bunurilor sau serviciilor;

– analiza funcţională (funcţii, riscuri, active utilizate);

– termeni contractuali;

– circumstanţele economice;

– strategii de afaceri specifice;

– informaţii cu privire la tranzacţii comparabile externe sau interne;

■ Prezentarea persoanelor afiliate şi a sediilor permanente ale acestora implicate în aceste tranzacţii sau înţelegeri;

■ Descrierea metodei de calcul al preţurilor de transfer şi argumentarea criteriilor de selecţie a acesteia;

■ Descrierea altor condiţii considerate ca fiind relevante pentru contribuabil.Iulie 2008 FISCALITATE | 17se constituie în dosarul preţurilor de transfer.În plus faţă de costul pe care un contribuabil trebuie să îl suporte pentru a angaja şi menţine personal ce deţine cunoştinţele necesare stabilirii preţurilor de transfer şi pregătirii dosarului aferent, contribuabilii trebuie să suporte şi costul necesar achiziţionării şi actualizarii de baze de date ce conţin informaţii privind entităţile comparabile, necesare în vederea realizării analizei comparative. Aceste costuri pot fi semnifi-cativ reduse prin contractarea de furnizori independenţi de servicii specializate în domeniu, care deţin resursele umane şi materiale necesare pregătirii dosarului preţurilor de transfer.

Manuela Licu, Manager Taxhouse,manuela.licu@taxhouse.ro